Despre mine

Datele mele personale le-aș putea pune într-un script JavaScript pe înțelesul tuturor maniacilor:

var data = function()
{
switch (date_personale)
{
case Nume: return “N/A“; break;
case Prenume: {
sex = “M”;
return “Razvan“;
}; break;
case Data_nasterii: return “{31, 5, 1984}; break;
case Zodie: return “Gemeni“; break;
case Ocupatie: return “Freelancer“; break;
}
};

var domenii_de_interes = { “programare desktop“, “programare si design web“, “Mac OS“, “fotografia“, “creare muzica” };

Prima experiență cu un computer..

Da, sunt un maniac al computer-elor, dar mai ales al informaticii, al IT-ului! Încă mai țin minte cum a început totul, în clasa a 9-a. Nu știu când a fost prima oară când am auzit de un computer, dar clar este că abia la prima oră de informatică din liceu am conștientizat existența lor – eram în culmea fascinației! Singura problemă era că habar n-aveam la ce sunt bune, cu ce mă ajuta, iar tot ce auzisem despre ele de la colegi erau super jocurile pe care le puteai juca pe ele.

Bineînțeles, la liceu nu ne învăța să jucăm jocuri, spre nefericirea mea.. ne învăța să programăm, o activitate care mi se părea atât de abstractă, atât de neatins. Mi-a fost tare greu să pricep la ce erau bune schemele logice, pseudocodul, iar când a început profesoara să ne predea limbajul Pascal, eram într-o ceață atât de densă.. nu mai spun că aveam numai note proaste, 6, 7, parcă și un 5.. se prevedea un viitor nasol!

Momentul 0 – când viața îți alege calea..

La un moment dat a trebuit să vină și clipa primei teze la informatică. Situația era gravă, privind la notele care le aveam deja. Așa că, am zis să mă pregătesc cât pot de bine. Am luat caietul în care se aflau toate bucățile de cod și algoritmi care ne fuseseră predați, și am început să tocesc ca un nesimțit.. tot ce învățam scriam apoi pe hârtii, să mă asigur că rețin cum trebuie. După ce am trecut prin majoritatea codului, se întâmplă magia, minunea: încep să văd dincolo de cod, încep să văd ce se întâmpla de fapt cu acel cod, ce scop avea, la ce era bun.. începeam să pricep tot ce învățasem! Acel moment a fost unul de maximă fericire, dar nu pentru că înțelesesem ce învățasem, ci fiindcă știam că voi lua o notă mare – inocență liceană!

Am luat notă mare, nu mai țin minte cât, dar important este că din acel moment am prins o pasiune pentru a desluși misterele din spatele codului, astfel că am început să studiez acasă în avans manualul de informatică, iar la liceu eram mereu înainte cu 3 pași decât ceilalți colegi. Îmi plăcea la nebunie când veneau colegii la mine să le explic, mă simțeam important, recunoscut, văzut! Din acel moment, viața mea s-a schimbat radical, informatica devenind punctul meu forte, ceea ce știam să fac mai bine – aveam programarea în sânge, fiind nevoie doar de un impuls pentru a o activa.

Cât de departe am reușit să ajung

În timp, trecând prin liceu, printr-o jumătate de facultate și încă una întreagă, am învățat foarte foarte multe în domeniul informaticii – din păcate nu de la profesori, ci pe cont propriu! Se mai întâmpla să îi învăț chiar eu pe unii profesori – ce situație penibilă! Așadar, acum mă voi da mare prin a enumera tot ce am reușit să învăț. Dacă ești curios/curioasă, intră pe pagina blogului Knowledge Base